Flash back

Când s-a trezit și i-a spus „bună”, i s-a părut că-l vede pentru prima oară. Toate confuziile din viața ei au fost o reflexie a ei însăși. A ei așa cum este ea cu adevărat, nu a ceea ce și-ar fi dorit să fie. El era singurul care o știa exact așa cum este ea de fapt.

In mintea ei totul se amesteca într-o formă care-i sabota calmul și luciditatea.

Așternuturile reci lipindu-i-se de pielea obosită. Fruntea ei transpirată, cuvintele, gresia rece din baie, lacrimile...somnul. Si-a pus capul în pernă și a încercat să-și potrivească respirația cu a lui. Ritm la unison, Rachmaninov în adagio... ........l-a privit cum nu-l mai privise până atunci... și niciodată după. O poză alb-negru ce-avea să intre în albumul ei mental.

Ar fi mers mult gândindu-se la jocurile lor. playground love... plăcerile explozive pe care i le provoca, mult mai intense decât drogurile (așa cum își imagina ea efectul lor)

Sunt într-un vis bizar. Adulmec un miros cunoscut într-un spațiu familiar. Atât de familiar, încât parcă am trăit acolo o veșnicie.

Cobor niște scări. sunt scări-amintire. Imi trec pașii peste ele, încercând să le ignor și să mă uit în sus............ mă ascund de ele. să nu mă vadă că-mi întunec și-mi feresc privirea...

..."prefer sa visez decat sa ma cert cu un Dumnezeu care se ascunde dupa nori!"

... asta ca să mă conving că încă mai cunosc semnificația cuvântului "joacă", al cărui corescpondent în altă limbă, atât de dragă nouă... este "fun"

Ca și cum i-ar fi citit gândurile și ar fi vrut să i le dezmintă, el a cuprins-o în brațe și a sărutat-o! Simplul contact cu limba lui a repercutat în trupul ei și i-a răscolit toate măruntaiele. Un fior teribil i-a străbătut spinarea, iar creierul ei a resimțit o emoție și mai violentă. "El este rațiunea mea de a fi" a gândit ea în clipa aceea. Părea o stupiditate, dar în momentul acela a fost un gând grav, solemn... chiar mai mult... pentru ca în seara aceea, în care ploua, iar el o ținea în brațe și o săruta, chiar ăsta era adevărul, adevărul gol-goluț, el era rațiunea ei de a fi.

M-am trezit cu o tristețe absurdă... ...asemănătoare cu cea suferită în urma unei pierderi! ...am visat aiurea! Te-am visat, de fapt…nu-mi stă în obicei să păstrez amintirile vii. Amintirea asta, însă, mi s-a imprimat cumva în piele… Parcă era dimineață și ne trezisem… Nu-mi băusem cafeaua, dar nici că-i simțeam lipsa! Aveam cafeaua mea…