Aiurea cu...gandul

11 aprilie 2009

Du-mă, fericire, în sus, şi izbeşte-mi tâmpla de stele, până când lumea mea prelungă şi în nesfârşire se face coloană sau altceva mult mai înalt şi mult mai curând. Ce bine că eşti, ce mirare că sunt! Două cântece diferite, lovindu-se amestecându-se, douâ culori ce nu s-au văzut niciodată, una foarte de jos, întoarsă spre pământ, una foarte de sus, aproape ruptă în înfrigurata, neasemuită luptă a minunii că eşti, a-ntâmplării că sunt.

6 comentarii◄:

baghy spunea...

Da. Poezia asta mi-a dedicat-o cineva :)) Cine a scris-o?

Jack_Dy spunea...

Nichita Stanescu
...mi-a venit asa dupa ce am ascultat asta... http://www.youtube.com/watch?v=oiBf91QUy3A

Jack_Dy spunea...

Tu quieres volver Sarah Brightman
...asta era linkul de pe youtube

Danette spunea...

Jack,Sarah Brightman inspira multe , e o placere sa o asculti ..

Jack_Dy spunea...

Baghy...dedicatia a fost intr-o primavara? Adica...„Opusul iubirii nu este ura, ci indiferenţa”.

Jack_Dy spunea...

Da...Danette!
Sarah Brightman...si sunt inca multe altele. De piese muzicale vb :D

Trimiteți un comentariu