Dimineata . Dimineata de decembrie , aproape de Craciun. Afara ploua- marunt, rece, enervant ...enervant de mohorat, parc-ar fi un octombrie intarziat. Ma (ne) grabesc spre job . Aleg taxiul , in defavoarea mea si a celor treizeci de minute recomandate de medic. Deschid portiera dreapta spate ( intotdeauna portiera dreapta -spate ) - din radiou intregul taxi e invaluit in armonii de colinda. Ma instalez pe bancheta si ma bufneste rasul. Ma opresc, politicoasa, la un suras larg - capul taximetristului, intors spre mine , asteptand comanda, este impodobit cu o caciulita rosie , de spiridus al mosului.
Jumatate la doispe` , cum zicea bunica mea, fie iertata . Pe fata mai am desenat zambetul .
Concluzie : Spiritul Craciunului razbeste de unde te astepti mai putin , nu-i asa !?
Nu-i adevarata povestea ca oamenii au descoperit focul lovind doua pietre. Focul a aparut altfel,cand singuratatea primului om s-a lovit de prima intrebare, cand un om s-a gandit sa prefaca ranile lui in speranta, sa-si lumineze mainile si teama de el. Poate focul n-a fost decat un mijloc de a lupta impotriva cenusii, cand vulturii coboara in noi si ne temem.